Castrul speranţei

Privesc în zarea spartă
seninul-albastrului de cer,
frânturi de curcubeu apar
în umbra unui nor stingher.

Un vânt al gândurilor toate
aduce ploaie de dorinţe,
o risipeşte aşa, deodată
în marea multor suferinţe.

Iar pescăruşul luat de val
pluteşte la fel ca pagaia
şi zilele ce curg pe rând
aprind în inimă văpaia.

Apare o rază de lumină
din luna ce-i un mare astru,
aprinde candela în suflet
speranţele devin un castru.

poezie de Ion Răduţ din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!