Mereu mă țin
în brațe după această fugă
mă împiedic de pipa din colțul
străzii și această piedică
este echilibrul ce cască atent
cerul ca un vas ciobit ce tremură
un mic izvor de unde răcoresc
versul când voi cădea în noapte
alerg ținându-mă de mână
pe sub geamurile iubitelor trec
ca un tren accelerat în urletul
furtunii ce smulge flori spre iadul
în care dragostea se zbate
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viteză
- poezii despre versuri
- poezii despre trenuri
- poezii despre religie
- poezii despre poezie
- poezii despre obstacole
- poezii despre noapte
- poezii despre iad
- Ne poți propune o poezie de dragoste?