Nu te mai văicări din gelozie [No more now with jealous complaining]

Nu te mai văicări din gelozie
Când eşti vexată, căci nici eu nu-mi frâng
Cu temeri multe inima împăcată,
Ce râde că plângeam ca un nătâng.
Gata de-acum cu toată suferinţa,
Cu pofte vane, cu al zilei stres;
Cu pătimaşa gelozie a nopţii,
Cu izolarea grea, de neînţeles.
Speranţa şi-adevărul meu cel dulce
Sunt bastionul meu de pace plin;
Şi mă trezesc din somn cu bucurie
Şi hoinăresc pe câmp sub cer senin.
Am fost un prost, dar scap de îndoieli
Şi-o să trăiesc în ochii tăi fideli.

poezie de Robert Laurence Binyon, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!