Visul...
Am visat într-o noapte planeta,
Unde plouă cu stropi de metal
Se facu, că scăpasem luneta
Peste coama abruptului deal
Fulgera și tuna diabolic
Prin șuvoaie de vreme topită
Oscilau norii negri bucolic
Ca o lavă trecută prin sită....
Pe o pajiste stenobiontă
Alergau hergelii de faianță̆
Și sclipea în siroaie de fontă
Raza soarelui fără nuanță
Eu priveam la dezmățul sporadic
Și văzduh din metale lichide
Mă sorbeau dizolvăndu-mă sadic
În greoi anticorpi și lipide
În sfârșit se oprește furtuna
Și dezmatul metalic se stinge
Și zenitul se sparge de Lună
Și cu liniști metalice ninge...
Și trezit din visare rapace
Sorb din plin măreția uitării
Că ninsorii cu fulgi și cu ace,
Că furtuni din umbrele zării...
poezie de Iurie Osoianu (24 februarie 2021)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
