Jertfă cu-mprumut

Nu te mai scriu pe frunze, pe zăpezi,
Nici vântului nu te mai dau în șoapte,
Nu te mai cer înaltului, mă crezi?
Te las închis în negura din noapte.

Mă-ntorc la viața care nu m-așteaptă,
Alerg să prind tramvaiul următor,
Rămâi în urmă - iluzia deșartă
Cu vorbele mereu la purtător.

Voi aduna tăcerea din amurg
În freamătul nebun de sub zăpadă,
O candelă de lut în care scurg
O inimă - cuvintele să-și ardă!

Și-n taina sfântă a timpului ce trece
Mă dau uitării jertfă cu-mprumut,
Durerile din verbe să le sece
În puritatea slovei de-nceput!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook