Ajunul Crăciunului

Ninge iar; ce feerie!
Viscolul ne dă târcoale,
Însă în bucătărie
Fierbe oala cu sarmale.

Cozonacii mari oftează,
Căci cuptorul dogoreşte,
De la foc se îmbujorează,
Faţa li se rumeneşte.

Într-un lighenaş, pe masă,
Lângă prunele uscate,
Cu înfăţişare aleasă,
Stau cârnaţi, o bunătate.

Damigeana este plină
Vinu-i dulce şi e roşu,
O să bea, când o să vină,
O cănuţă chiar şi Moşu.

Ce arome, ce-încântare,
Fiindcă astăzi e Ajunul,
Mâine-i mare sărbătoare,
Ziua Domnului - Crăciunul.

poezie de Octavian Cocoş (24 decembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!