Ultima şansă

A încercat să înflorească,
Dar n-a putut să izbândească
Şi a murit îmbobocit,
Un trandafir,
Un fir
Chircit.

El n-a stiut ca s-a născut
Când timpul lui era trecut,
Printr-o rezervă de splendoare
A sevei sale uimitoare
De floare.

E toamnă, la ce te aştepţi,
Să înfloreşti şi să regreţi,
Să nu-ţi duci visul la sfârşit,
Să-l vezi pierit,
Înăbuşit?

Şi totuşi nu te poţi opri
Din înflorire, a nu-nflori.
Chiar daca ştii ca e târziu
E şansa de-a ramâne viu,
Până târziu.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!