Ace de ceasornic

Apăsătoare, grele ace de ceasornic,
Sparg vadul timpului, nisipul îl risipă,
Târându-se spre prund se-afundă-n mâlul spornic,
Secunda veşnică se pierde într-o clipă.

Pavate-i sunt cărările cu lungi tic-tacuri,
Sub pasu-i apăsat se crapă o pavelă,
Minutele ar vrea să-mbrace faste fracuri,
Nu le-a găsit, sunt aruncate la pubelă.

Lungeşte cu nesaţ greaua singurătate,
O luptă se sfârşeşte-n marea evadare,
Trecute aventuri sunt orele plecate,
Trăite-n drumurile lumii viitoare.

În frământări adânci, prin izolate spaţii,
Cadranele-obosite aţipesc în şoapte,
Din somnul timpului se nasc noi constelaţii,
La moara lui se macină şi zi şi noapte.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!