Într-o toamnă timpurie
Mi-a fost dat să-ți fiu ursită într-o toamnă timpurie,
Când în bob plesneau ciorchinii în potop de bucurie
Și când vinul clocotea și umfla în buza spumei
Iar rugina înmulțea, tremurând de spaima brumei.
Era vremea, când cocorii inundau în cârduri, cerul,
Osteneau în zbor, grăbiți, i-alunga din urmă gerul,
Codrii galbeni scuturau și foșnea prin frunze vântul,
Ropoteau castani și roșcovi, veșmântând, de zor, pământul.
A fost vals, a fost tangou, a fost dans într-o cascadă,
Râurate primăveri văluresc azi prin zăpadă,
A fost vreme de iubire, vis în mal de primăvară,
Sub coroane de salcâmi, un parfum de dulce-vară.
Iar din urmă anotimpuri au rostogolit troiene,
Scuturând munți de nămeți peste anii scurși alene,
Au prins gust de verde crud două margini de câmpie,
Doi lăstari îndrăgostiți, într-o toamnă timpurie.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
