* * *
călătoria
din stradă se poate intra urcând
ușa grea apără ascunzătoarea,
doar două opțiuni să urc sau să cobor alte scări,
din holul unde pașii nu mi se aud
vreau să găsesc camerele unde gândurile sunt în așteptare
arhivate după cuvinte cheie,
geamurile mici nu permit luminii
nici să între nici să iese,
pare fixată precum ilustratele aduse de un poștaș temerar,
pe pereții goi timpul se exfoliază,
bibelourile cu capete de copii sunt sparte,
mileuri sunt îngălbenite,
tapiseria cu ieslea si nașterea
îmi fură privirea,
pisici, câini doar în amintiri,
la capăt curtea exterioară plină cu cruci de lemn mă îndeamnă să evadez,
respir aerul proaspăt aproape de cer.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
