O stea s-a stins

(In memoriam, PETRICĂ MÎŢU STOIAN)

O stea s-a stins deodată cu tine,
Lumea, astăzi, e cu mult mai săracă;
Nu ştiu de-oi mai putea să cred în bine,
Îmi simt Inima pustie şi seacă!

Cerul e-acum mai gol, ţara mai tristă,
Din lacrimi se nasc întrebări amare:
Există viaţă? Sau moarte, există?
Ce-i omul? Asta-i marea întrebare!

La ce bun să înduri atâta zbucium,
Dacă nici dragostea nu te salvează,
Te-afunzi in derizoriu şi nu ştii cum
Să mai distingi un fleac, de ce contează!

Oricât aş vrea de optimist să fiu,
Legile vieţii nu le-oi intelege;
Cum poţi să mori, când eşti atât de viu?
Ce moartea strică, nimeni nu mai drege!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!