Stăm la poarta
sărutului fără să ne sărutăm azi
reținuți de o complicată problemă
existențială cu rezolvare empirică
ne privim îndrăgostiți de picăturile
de ploaie care se rostogolesc
pe caldarâm cu frunzele ce plâng
pentru nesărutul nostru
farurile bat în ochii noștri albaștri
se preling pe lângă poartă ocolind
copacii crescuți din borduri
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre iubire
- poezii despre frunze
- poezii despre creștere
- poezii despre copaci
- poezii despre albastru
- Ne poți propune o poezie de dragoste?