Gonind pe lacrimi...
Propteam în zâmbet calmul desfătării,
când îmi făceai agale semn cu mâna.
Mi te-adresai trudită-n josul gării -
de-un vânt grăbit se ridica țărâna
și te pierdeai o clipă prin mulțime.
Te sufocau, iubito, piei bufante
din stinse mersuri, voci, materii prime,
și mă rugai să-ți fredonez andante
al nostru cânt să uiți de toate-acele
în veșnicul traseu spre casă, dar te
străfulgerau, într-o secundă, grele
memorii, glasuri, și-am privit departe
la trenul ce-a plecat făr' să se-ntoarcă,
gonind pe lacrimi ca o tristă barcă.
sonet de Ionuț Popa (3 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 5 comentarii până acum.
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 