De mă iubeai
De mă iubeai, ai fi pășit pe acel ring neprimitor,
Cu inocență-ai fi zâmbit, în brațe m-ai fi strâns ușor,
De lume nu ți-ar fi păsat, chiar de eram împiedicată,
Cu mine doar ai fi dansat, o simplă, urâțică fată.
Iar privitorii-ar fi-nțeles c-am fost de soartă dăruți
Să fim Aleasă și Ales, doi visători cam aiuriți...
Mi-ai fi șoptit, cu glasul blând, ca lacrimile să le-alung
Uitând de-oricare groaznic gând ce mă făcea atunci să plâng.
Știam că rochia mi-era veche, că nu eram strălucitoare,
Dar tot credeam că-mi ești pereche mie, modesta dansatoare.
Ce dacă pașii mi-erau reci, tangoul greu mi se părea,
Nu ar fi trebuit să pleci, nervos pe neștiința mea.
Cu vorbe grele-ai aruncat... Galeș te-ai îndreptat spre Ea,
Zeița ce te-a invitat, clipind cu ochi de peruzea,
Ca împreună să pășiți pe scena, vouă hărăzită,
Ca doi superbi îndrăgostiți, cerându-ți să îi fii iubită...
Tristă, simțind o rană-n cord, te admiram plângând... pluteai
Pe al tangoului acord.... și-am înțeles... nu mă iubeai!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
