Năluca
Năluca
E uimitor cum treci
Prin razele de lună,
Închipuind poteci-
Ce visul le adună!
Din ele reverii
Reverși printre dantele,
Țesând melancolii-
În gândurile mele!
Fantastici licurici
Ce strălucesc prin noapte,
Când ochii ți-i ridici-
Vorbesc parcă în șoapte!
Pe margini de abis
Plutești albă nălucă,
Ești prinsă toată-n vis-
Imagine caducă!
O pală de parfum
Îți prind câteodată:
Ești abur sau ești fum-
Nu aflu niciodată!
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
