Mai presus de regrete

M-am jucat prea des cu focul
Chiar dacă ştiam că arde.
Am dat foc şi am creat
Rana fără vindecare.

Scuzele nu sting durerea,
Cicatricile rămân.
Regretul nu i pompierul
Care-aruncă cu pământ.

Nici durere, nici suspine
N-am vrut să dezlănţuiesc,
Dar am făcut scrum din nou
Tot ce-am ajuns să iubesc.

Nu am scuze, sau pretexte,
Am ştiut de la început
Că şi o scânteie mică
Face-un foc de nedistrus.

Am riscat, ca întodeauna,
Cu naivitate pură,
Iar focul ce l-am aprins
Mistuie fără măsura.

poezie de Drîmbu Cucu Mioara (10 septembrie 2021)
Adăugat de Mia Drîmbu
Comentează! | Votează! | Copiază!