Arunc năframa
cuvintelor mele
peste norii grei ai tristeții
și dintr-o dată
răsare curcubeul speranței
împrăștiind în jur
doar lumină și culoare
și atunci aud în gând
o voce blândă
ce-mi șoptește:
"Speranța nu moare..."
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contact | Termeni de utilizare | Cookies | Pentru alte site-uri
Citatepedia este un proiect cultural cu acces gratuit. Materialele de pe acest site fie au fost puse la dispoziție de autorii lor sau de reprezentanți ai acestora, fie nu sunt protejate de drepturi de autor (pentru că au caracter de citate sau au drepturi de autor expirate), fie sunt puse în circulație pentru a promova creații și artiști. Orice chestiune de natură legală se rezolvă pe cale amiabilă.
