Poem cu un înger

1. îngerul avea un ochi în frunte
cu privire dogoritoare
desfigura
clădirile epileptice

2. se rostogolea în parcuri -
batjocură copiilor;
îl alungau cu rîsete de plumb

3. adesea hoinărea prin lanurile
de porumb ca o sperietoare
spintecînd burţile
ciorilor

4. serile se îmbăia în puhoaie
mîloase
binecuvînta
păsările întru moarte cu sori

5. se visa într-o altă viaţă
moară de vînt
răsucindu-şi paletele
ca şoldurile
unei hetaire

6. mirosea îngerul
a ploi şi aripa-gheară
era moale şi albă
ca pielea unui nou-născut
7. nopţile se oploşea în hambare
izgonit de cîrdul
păianjenilor negri

8. avea buzele arse
şi călcîiul sfîrtecat
cuvintele zburau din afară înăuntru
ca nişte păsări-sclave

9. (moartea se făcea subţire-subţire
şi se scurgea în transparenţa lor,
dar el o scuipa ca pe-un
fruct otrăvit)

10. doar la cîntecul năprasnic
al cocoşului orb
îşi lepăda odăjdiile

11. rădăcinile dimineţii sîngera
gheara stîngă a îngerului
ţintuit în încăierarea
dintre cer şi pămînt

poezie de Ştefania Hănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!