Eminesciene

(...)
Vreau să curg ca o turbure apă
gâlgâind peste întinderea ta!
în acest ceas de târzie-ntomnare
trist, nefiresc însorit.
Vreau s-adun frunzele teiului, molcum,
pieptul meu plin să te cheme, durut,
să mă aplec ca o cunună modestă
peste mormântul tău, mut.

Vreau să ard cald, ca tămâia sfinţită,
în a tale goale găvane de ochi,
şi să urc trist cum e fumul subţire
peste întinderea ta.
Printre crengi - curge seninul de toamnă
scânteieri curg printre umbre mlădii
şi pe-ascuns, peste roşul florilor de pe groapă
gâzele repezi se-abat
şi nu ştiu, somnul că-ţi zace sub floare,
că-n curând florile roşii şi-alături
gâzele-n ger s-or topi -
uite dar luce sub frunze nisipul
cum de-atunci luce mereu întristat...

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!