Fugi din calea

torenţilor ce vin peste case
cu furia nebunilor care nu
şi-au luat tratamentul
încerci să scapi cum poţi
cu puhoiul vuind în jur
ajungi pe acoperişul clădirii
te fereşti la timp din calea
maşinilor purtate de curenţi
apa e verde gri cu spume
de furie şi-a pierdut cumpătul
totul e apocaliptic
stai şi aştepţi arca lui noe
sau şalupele de salvare
gemetele apelor te înfricoşează
oamenii sunt muţi de frică
moartea vine cu vuiet
cu vaiet te trage la fund
apoi pluteşti umflat de apă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!