Cei care (tot ca mine, şi ca mulţi alţii) au depăşit acest purgatoriu, ajungând – vai! destul de târziu – să-şi publice adevăratele cărţi care îi reprezentau...

Cei care (tot ca mine, şi ca mulţi alţii) au depăşit acest purgatoriu, ajungând – vai! destul de târziu – să-şi publice adevăratele cărţi care îi reprezentau, se legitimează pe ei înşişi nu ca exponenţi culturali ai regimului comunist, ci – dimpotrivă – ca exponenţi ai rezistenţei culturale faţă de acest regim.