Nostalgii de anotimp

Bate vântul primăverii într-o iarnă ce n-a fost,
Vremea-n grabă, buimăcită, trece fără niciun rost,
Nostalgii de anotimp din străfunduri răscolite
Mă învăluie-n tristeţi şi în gânduri răvăşite.

N-a mai vrut fulgul de nea fruntea să mi-o încălzească,
N-a venit zăpada grea, dorinţa să-mi împlinească,
Negura s-ascunde mut în speranţe amorţite,
Iarna zace în bârlog, zilele-i sunt pe sfârşite.

Primăvara îmi zâmbeşte, scutură din clopoţei,
A pus nădejdile toate în albul din ghiocei
Şi în plecăciuni curate, cu sufletu-mi de copil,
Mă rog să nu ne îngroape zăpezile din april.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!