Troc de tăciune

Un răsărit pe un apus-
Cine mi se încumetă?
Ce va veni, pe ce s-a dus,
Ce-i ars, pe ce mai fumegă;
Iluzie pe un cert mister,
Ce-am dat, pe ceea ce mai cer,
Dau două aripi albe-n zbor
Pentru alintul după dor,
Apă vernil cu valuri,
Pentru trei calde şaluri
În iarna depărtării,
Să-i fie cald uitării,
Dau somn curat lângă izvor,
Pentru un singur porumbel necălător,

Iubirea ta, pe viaţa mea,
Am şi plătit-o undeva candva;
Cruci negre mari din aspru lemn,
Pentru acel înălţator îndemn,
De a trăi oricât, oricât,
Cu lanţul ferecat, greu atârnând la gât,

Toţi ochii negri de tăciune
Pentru o clipă de înţelepciune,
Tot timpul de la facere încoace,
Pentru acel "încolo", clocotind a pace,

Dau tot nimicul din pământ
Pentru a-mi ţine legământ

Însă "nimicul" nu-i al meu,
Nimic nu- mi aparţine,
Trocul acesta neiertat de greu,
Mă vrea în schimb pe mine.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!