Fereastra

La fereastra casei noastre
stă o stea,
steaua ce leagă lumea de iubire,
stea care uneşte pământul cu cerul,
plutind pe o dungă verde
ce se propagă din slăvi,
tivită cu aur
şi cu icoana infinitului.
Mi-e inimă o stea,
culeasă dintre zâmbetul Lumini,
păstrată în cultul dreptăţii
ce smulge dictarea necredinţei
aruncând-o în ploia morţii, strivind-o.
Steaua mea străbate planeta,
pulsând sânge albastru în ape
şi-n lanuri raze din Soare
care coc deznădejdea
pocnind-o cu maturitatea,
rupând-o de pe pedestalul speranţei.
Steaua mea locuieşte-n Paradis
pe-o undă ruptă din fericirea
care propagă puterea.
Lumină divină în suflet curat
ce poartă o dungă galbenă
care cuprinde iluzia
curmând neputinţa!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!