Apa
Sunt cuprinsă de furia apelor
Ce sălășluiesc în trupul meu
Și imi amintesc de liniștea cerului
Ce-și plimba apele pe corăbiile de nori,
Eliberand surplusul, alimentând vieți,
Oriunde merg, apă gasesc,
În plante, în insecte, în mine
Și furia ei mă dezlănțuie,
Ca pe o furtună în calea oceanului,
Clocotesc apele în viața mea,
Precum apele în magma vulcanului.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre apă
- poezii despre vulcani
- poezii despre plimbare
- poezii despre plante
- poezii despre ocean
- poezii despre nori
- poezii despre marină
- poezii despre insecte
