O inimă frantă
Zarea e frântă,
inima pustie,
marea s-a topit
căldura dă năvală.
Toaca a tăcut
sub soarele nostalgic,
iubirea se plimbă
pe câmpul gol.
Un înger păzitor
privește fără speranță
la sufletul însângerat,
ce curge din inima spartă.
poezie de Ion Răduț din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!
Vezi și următoarele:
- poezii despre inimă
- poezii despre îngeri
- poezii despre tăcere
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre plimbare
- poezii despre iubire
- poezii despre Soare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
