Necunoscuți
Cad fără șir, necunoscute,
Atâtea lacrimi omenești...
O! Câte adâncimi de inimi
Într-însele poți să citești!
Dar lacrimile nu sunt slove
Meșteșugite de tipar,
Și cartea lor e scrisă-n suflet,.
Și titlul lor e: În zadar!
Acei ce plâng nu pot, adesea,
Să-și tălmăcească plânsul lor
Pe note dulci, armonioase,
Pe rime care curg ușor...
Ei nu fac opere de artă
Din plâns, dintr-un suspin profund;
Dar câte operi de durere
În a lor lacrimi nu se-ascund...
Și când citesc a voastre lacrimi
Poeți, de visuri abătuți,
Eu mă gândesc întotdeauna
La cei ce plâng necunoscuți
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre poezie
- poezii despre lectură
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre inimă
- poezii despre durere
- poezii despre cărți
- poezii despre artă