Visătorul

Am rătăcit pe multe drumuri
Și-n lunga-mi rătăcire,
Visam să întâlnesc o umbră
Ce-i zice: "fericire".

Dar n-am găsit-o nicăirea —
Deunăzi, obosit,
Într-o pădure fremătoasă,
O clipă m-am oprit.

Sub un copac, bătrân ca mine,
O fată și-un băiat
Se sărutau soptindu-și șoapte
Cu glasul îngânat.

Și când să plec, băiatul parcă
Se-nclină spre ea,
Zicându-i blând: "O, tu, iubito;
Ești fericirea mea!"

Am tresărit... Și-n clipa-aceia,
C-o repede privire,
M-am și întors să văd cum este
Visata fericire?...

Era o fată cum sunt multe
Prin sate și orașe:
Cu ochii mari, cu sânuri albe,
Cu buze drăgălașe...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook