Sonetul 125

Şi ce folos c-o lectică am dus
Şi c-am cinstit un trup cu trupul meu,
Că temelie trainică am pus
Şi de ruină am fugit mereu?
N-am văzut mulţi care se ploconesc
Cum dările-şi plătesc împovăraţi
Uitând ce-i simplu, căci compus doresc,
Bieţi amărâţi cu aer de bogaţi?
Nu; eu în suflet vreau să mă închin
Acesta e obolul meu curat
Nu e viclean, n-am pus în el venin,
Pe tine-n schimbul meu te-am preferat.

Să piei de-aici, denunţător mişel!
Că n-ai control când sufletu-i fidel.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!