Nu mai suntem demult în Kansas

Corpul ei perfect tolănit acolo
în iarba înaltă a Edenului
cu picioarele larg deschis invitând
târâtoare erectile să-i intre-n pântece...
Şerpi diabolici cu respiraţie puturoasă
mulţi dintre ei folosind limbi străine
... unii aveau un accent slav
... alţii vorbeau cu un sâsâit aparte

Şerpii i-au lins coapsele nerăbdătoare
iar ea scoatea miorlăieli groteşti
anticipând savoarea fiecărei muşcături
din fructul interzis dintre
buzele ei mincinos rujate deşi perfecte...
Oh cât de mult îi plăceau toate-acele suplicii...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!