Sonetul 112
Iubirea ta și mila îmi astupă
Stigmatul bârfei ce pe frunte-i pus;
Ce crede lumea nu mă preocupă
Tu mă-nverzești, ce ar mai fi de spus?
Ești lumea mea și mă silesc întruna
Să-mi știu valoarea din cuvântul tău;
N-ascult de nimeni, tu îmi ești cununa
Și numai tu îmi spui ce-i bun sau rău.
Într-un abis adânc arunc păsarea,
Ca șarpele urechile-mi închid
Să n-aud bârfa, dar nici adularea;
Pe toți indiferent eu îi desfid.
Dar tu în mine te-ai întipărit,
Că cei din jur îmi par că au murit.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la En.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi poezii despre bârfă, poezii despre șerpi, poezii despre valoare, poezii despre prăpăstii, poezii despre iubire, poezii despre cuvinte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
