Ai coborat din Slavile Senine

Ai coborat din slavile senine,
Cu chip de rob si imbracat in lut,
Ca sa petreci cu mine prin ruine,
Sa-mi schimbi sfarsitu-n inceput.

Ai pus in ochii mei Lumina,
In lacrima-mi, sclipiri de soare,
Prin roua diminetii in gradina,
Tu imi zambesti din fiecare floare.

Pe-obrazul meu ai pus seninul,
Si mainile mi le-ai deschis spre semeni larg,
M-ai invatat in soapta cum s-ofer alinul,
Panzele iubirii sa le tin intinse pe catarg.

Ai pus in sufletu-mi trist si pustiu,
Dragostea si pacea Ta de nedescris,
Ai transformat trecutu-mi cenusiu,
In curcubeu si dor de Paradis.

In inima mea s-a aprins un foc ceresc,
Cand Ti-am vazut privirea, prima oara,
Si de atunci in mine zilnic flacarile cresc,
Iubiri ce nicicand n-o sa moara.

Curand o sa ma ‘nalt spre slavile senine,
In haina alba de mireasa imbracat,
Inconjurat de diamante, perle si rubine,
Pe vesnicii cu Tine in Palat.

poezie de Marius Alexandru (26 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!