ţine de mine

să schimbăm ceva ţine de tine
nimeni nu te aşteaptă
dacă tu stai şi priveşti tavanul
sau pereţii plini de igrasie
implică-te şi poţi să schimbi
nepăsarea este ca ploaia
care vine în exces
inundă seara care se lasă peste oraş
peste ţară şi trupurile devin
frustrate şi triste şi mohorâte
zorii nu se vor mai vedea
tu hotărăşti doar dacă te mişti din pat
să-i schimbi pe cei care te-au păcălit
şi plouă peste ţară cu pandemii
frică şi izolare şi simţi constrângerea
psihoza te blochează
în singurătate totul curge
realitatea va pronunţa sentinţe

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!