Sonetul 19

Timp ce toceşti şi gheara unui leu
Şi pui pământul mlada să-şi înghită,
Iar colţii tigrului ţi-i faci trofeu
Şi phoenixul îl arzi într-o clipită.
Prin anotimpuri zbori, trist sau voios,
Şi faci ce vrei, Timp iute de picioare,
Cu lumea-ntreagă şi cu ce-i frumos;
Dar eu te-opresc de la o crimă mare.
O! Fruntea celui drag să n-o brăzdezi
Şi cu-al tău vechi condei linii nu trage,
Ci lasă-l neschimbat când defilezi,
Ca pe-un model menit să se propage.

Dar, Timp bătrân, chiar de eşti crud mereu
El veşnic tânăr fi-va-n versul meu.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!