Cină la câmp

Se înfăşoară ziua în straie dantelate,
Ţesute-n faptul serii pe plaiuri semănate
Cu bobul plin de seva pământului mănos
Crescut pe pieptul gliei sub soare luminos.
Uşor i se prelinge broboană de sudoare
Pe fruntea obosită de trudă şi dogoare.
E clipa de zăbavă, momentul e de cină,
Chemaţi sunt şi strămoşii alăturea să vină.
Şi face semnul crucii deasupra pâinii coapte
Bătrâna înţeleaptă rostind o rugă-n şoapte.
Aşterne o femeie pe câmp ştergarul care
Îşi schimbă faţa albă primind pe el mâncare,
În mijlocul naturii. Se simte-n aer zborul
Clipitelor fugare. E ceasul, lucrătorul
Ce fără îndurare întoarce şi pământul
Cu magica lui cheie. În adiere, vântul
Ţesală coamă albă de cal cu pieptul lat,
În ţarina străveche. Prieten devotat
Stă câinele alături să-i pice de la masă
Fărâma lui de hrană curată şi gustoasă.
Se înfăşoară vremea în straie ca să vină
Cu sfântă bucurie pe câmp, aici la cină.

poezie de Gabriela Groza din Rondul scriitorilor în dialog cu lucrări din patrimoniul Muzeului de Artă Cluj-Napoca, Editura Mega (2020)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!