Izvoade

Tu, îmi spui:"Dragă"! Eu, spun: Drag!
Şi parc-am pune-un prag pe prag
Când îţi tot pare că glumesc,
Dacă nu-ţi spun. Că te iubesc!

Alunecoasă-s, din tipar,
Habar nu ai! Nu ai habar,
Cât de geloasă-s, pe cuvânt,
De când nu cred. În jurământ.

Tu-mi spui: prinţesă. Da'n castel,
Ce-ar face-o Ea, de nu-i şi El?
Când inima, tiară-ar fi
Însingurării... Zi de zi...

Şi nu-s frumoasă. Zău! Nu sunt!
Sunt micul mare amănunt,
Zădărnicind fracţii de vis,
Când am nimic (sau tot)de zis.

Nu vezi cum leg speranţe vechi?
Perechi le fac, le fac perechi!
Şi-n toate câte le-nsoţesc,
Răzbate-o rimă: Te iubesc!

8 mai 2017

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!