Adevăr...

.. nu mă-ntristez că nu sunt înțeles
dar mă -ntristez când nu pot înțelege
și nu mă vaiet când nu sunt ales
ci doar când singur nu mai pot alege

mă bucur când încerc să fiu mai bun
sunt trist când mulți încalcă datine străbune
și nu mă plâng câ sunt tratat ca un nebun
ci doar mă plâng că lumile-s nebune

și întunericul eu niciodată n-am hulit
în loc de blasfemii aprins-am lumînări
și căutăm prin lume pururi ostenit
de ultime instanțe, adevăr

dar nici la fund de mare nu era
și nici pe vârf de munte. Ca atare
se tupilase undeva în preajma mea
în ochii tăi, mai jos de fund și mare...

poezie de (29 octombrie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook