Un psalm al vieţii ( Ce i-a spus inima unui om tânăr psalmistului)

Nu-mi spune-n ritmuri plângăreţe – nu suport,
Că viaţa e un vis, c-atâta doar putem noi şti!
Pentru că un suflet care doarme-i mort,
Iar lucrurile nu-s deloc ceea ce par a fi.

Viaţa-i adevărată! Viaţa-i onestă, pozitivă!
Şi scopul ei nu-i nicidecum mormântul.
Cuvintele "eşti colb, te-ntorci în colb," n-ai alternativă,
Nu pentru suflet îşi urzesc descântul!

Nu desfătarea, nici tristeţea a ceea ce rămâne
Sau ne-aşteptă la sfârşitul fiecărui drum.
Sunt ţelul nostru, ci fapta, astfel ziua cea de mâine
Ne va afla mai departe de locul în care stăm acum.

Lucrarea durează, iar timpul zboară*, nu alină,
Şi inimile, tari şi curajoase, bat cuminte
Zilnic, asemeni unor tobe, în surdină,
Marşul nostru funerar către morminte.

Pe-întinsul lumii unde conflictul e pândar,
Fii în bivuacul Vieţii o parte consistentă,
Nu doar o vită mută mânată de ciurdar!
Fii eroul prins într-o luptă permanentă!

Nu te încrede-n Viitor, în promisiunea lui măreaţă,
Şi lasă Trecutul mort să-şi îngroape morţii!
Fii activ – acţionează în Prezentul plin de viaţă!
Cu inimă-n tine, cu Dumnezeul tău deasupra bolţii!

Vieţile atâtor oameni mari ne-arată, pildă vie,
Cum să trăim, oferindu-ne propriile vieţi drept premii,
Şi cum, după plecare, putem lăsa ca mărturie
Urmele paşilor noştri înscrise în nisipul vremii.

Urme pe care poate-alt om, sleit, fără puteri,
Navigând pe-al vieţii solemn şi vast ocean,
Un rătăcit de lume, copilul unei naufragieri,
Văzându-le, va găsi o cale să iasă la liman.

Prin urmare, stai drept, continuu în toiul acţiunii,
Şi cu inima deschisă pentru orice soartă,
Pregătit pentru fapte mari, urmând firul raţiunii,
Învaţă să munceşti. Şi-aşteaptă.

*Trimitere la expresia " ars longa, vita brevis" ( viaţa e scurtă, arta dăinuie") – traducerea în limba
latină a unui text aparţinând lui Hipocrate

poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!