În drum spre Laponia
Cât de lipsit de vlagă poate să fie adevărul
și ce lipsită de rude poate să fie speranța.
La capătul unei vieți, șoarecele știind totul despre șoareci
totuși moare ca un șoarece.
La capătul unei toamne,
știind totul despre sine
nemaiputându-se să se schimbe
lemnul adoarme ca să nu moară.
Cât de lipsită de voință poate să fie voința
dragostei de singur.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre somn
- poezii despre schimbare
- poezii despre rude
- poezii despre moarte
- poezii despre lemn
- poezii despre iubire
- poezii despre adevăr
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
