școala șevaletelor
mă înduioșa subtil vederea
pentru prima dată țineam
strâns un ghidon de bicicletă
transformat în șevalet
aproape scârțâia dar mai mult scurma
era vopsit în roșu
celelalte stăteau de lemn
aliniate de spaimă în magia
unui atelier mare fără obloanele trase
era controlul disperării
pânzele stăteau unse
îmi venea să îmbrățișez
șevaletul meu vopsit în roșu
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre școală, poezii despre spaimă, poezii despre roșu, poezii despre lemn sau poezii despre biciclete