Nostalgie
Aș vrea să mă duc departe,
În copilăria mea,
Mama-n brațe să mă poarte
Tata mâna să mi-o ia.
Să stau la bunica-n curte
Și s-aștept cu nerăbdare
Să-mi facă scovergi și turte
Și să mă prăjesc la soare.
Să văd melcii pe tulpină
Și omizile pe frunze
Să iau roșii din grădină,
Câinele să mă amuze.
Să scot napii din pământ
Să-i mănânc cu încântare
Să fac pozne, plin de-avânt
Să mă certe mama tare.
Să prind muște și albine,
Șerpi, șopârle și bondari,
Să mă joc, să mă simt bine
Cu prieteni mici și mari.
Să facem focul în sobă,
Să mă tund la Ciufulici,
Să bat cu bețele-n tobă,
Să pocnesc voios din bici.
Să mai cred în Moș Crăciun
Să-l aștept cu bucurie
Să îi scriu că am fost bun,
Să-mi aducă o jucărie.
Ah, și câte n-aș mai face
Ziua-ntreagă n-ar ajunge,
Căci să fiu copil îmi place,
Însă timpul curge, curge...
poezie de Octavian Cocoș (24 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
