Ocolesc
autostrada soarelui în drumul
spre marea eliberare
dintr-un motiv stupid
îmi zâmbește în colțul geamului un colț
de cer insuportabil de albastru
îmi pipăi arma dintr-o mișcare
a cotului pe jumătate amorțit
pe jumătate adormit de la lovitura primită
la radio se aude jazz și simt
nevoia îmi dă comandă scurtă
să aprind un trabuc
vă imaginați un trabuc aprins
în mașina care ocolește
autostrada soarelui (?!) acoperită
de lumina insuportabilă
un clișeu aproape clasic
mașina prinde viteză pe lângă vântul
care fluieră melodia
nimeni nu zice nimic
tăcerea lor e suspectă
mi-aș scoate arma să-mi revină entuziasmul
deschei haina cu mișcări aprinse
nimeni nu aprobă gestul meu
însă nu primesc reproșuri
când simt arma-n mână mă simt puternic
atunci autoritatea colcăie în vene
pulsul crește și mă transform în alt om
mașina se ține de șoseaua prost asfaltată
drumul se îndepărtează de autostrada soarelui
ocolită de mine într-un mod stupid
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
