Venind de la pământul sfânt - baladă

"Venind de la pământul sfânt,
Walsinghame, lăcaş de linişte şi pace,
N-ai întâlnit cumva iubirea mea
Pe drumul tău încolo-ncoace?"

"Cum aş putea şti care-i iubirea ta,
Căci am întâlnit, vrând-nevrând,
Pe lungul drum bătut de pelerini
Mii de iubiri venind, mii iubiri plecând?"

" Ea nu-i nici blondă, nici brunetă,
Se-aseamănă cu îngerii din slavă,
Nu exisă-o altă formă mai divină
Pe tot pământul sau în aerul de vară."

"Am întâlnit, Sir, o fiinţă ca aceasta,
Cu chip angelic, trup melodios de ştimă
Regină părea, părea o zână
Prin frumuseţe şi graţie sublimă."

"M-a părăsit şi-acum sunt singur,
Mai singur decât toţi însinguraţii la un loc.
A dat vieţii mele dulceaţă, scop şi sens,
Şi m-a iubit cât nu pot să invoc."

"Din ce pricini te-a părăsit şi a plecat
Spre alte zări, ea care te-a iubit, ehei,
Mai mult decât pe dânsa însăşi,
Tu fiind întreaga bucurie-a vieţii ei?"

"Am iubit-o toată tinereţea mea-nsorită,
Dar acum sunt om bătrân, precum se vede,
Iubirii nu-i place fructul care cade
Din copacul văduvit de frunza verde"

* Walsinghame – loc de pelerinaj, considerat sfânt, în Marea Britanie.

poezie de Walter Raleigh, 1552-1618, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!