Aripa
era amorțită de atâta zbor
frânt în izvorul cunoașterii
vântul îmi frângea ultima
e
moție arun
cată la ora doisprezece noaptea
în inima orașului eliberat de umbre
nu scrie nu mai citește nimeni
ascultă în jurul tău cum se trag husele
as
cultă era aripa care știe multe
știe să zboare la joasă înălțime
(?!) știe că poate fi aripă de înger
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre aripi
- poezii despre înălțime
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre oraș
- poezii despre noapte
- poezii despre lectură
- poezii despre inimă