Singur

Pe banca unde stau zâmbind
Privesc acelaşi trecător
Şi m-am trezit cu el vorbind
În gândul meu, uşor, uşor:

"-Ah, ce păcat că n-ai habar
Cum dragostei să te subjugi
Şi cum din ea să faci altar,
Dar din mândrie o alungi.

Treci mândru şi nepăsător
Pe drumul tău, înverşunat,
Mai joci un rol, de prost actor,
Dar în culise-ai lăcrimat.

Ţi-s nopţile tot mai târzii,
Interminabile şi lungi,
În zilele tot mai pustii
Nici Dumnezeu nu-i să-i faci rugi.

În miez de noapte te trezeşti
Abia dacă ai adormit
Ţii ochii-nchişi să retrăieşti
Un vis care te-a răscolit.

Şi singur şi înfrigurat
Te cuibăreşti în aşternut,
În nopte te-ai înveşmântat,
Eşti gol, fără de conţinut.

Şi-ai vrea ceva să se întâmple
Pe drumul care-l hoinăreşti,
Ca golu-acela să se umple,
Dar oare cum, că nu iubeşti?"

31.05.2020

poezie de Florentina Mitrică (31 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!