Iarna de la sfârșitul lumii
Mama era iarna de la sfârșitul lumii
toată stătea pe câmp
copacii se albeau din tâmplele lui de țărm nătâng
timp de un gând iar nu timp de cuvânt.
Se răcise mâncarea pe masă
casa noastră nu mai avea casă
tatăl meu era plecat pe câmp
mama era iarna de la sfârșitul lumii.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșitul lumii
- poezii despre sfârșit
- poezii despre mâncare
- poezii despre mamă
- poezii despre iarnă
- poezii despre gânduri
- poezii despre cuvinte
- poezii despre copaci
