Pe mare
Singură, stau în bătaia vântului, pe puntea
Unei nave, care se tot ridică și tot coboară,
Beznă tulbure-n jur, apă sălbatică sub mine,
Biciuită de furtună, vâjâind în noaptea barbară.
Pământul e-încruntat, marea neprietenoasă,
Caut loc de-odihnă pe neodihnita mare;
Trebuie să lupt zi de zi, să mor luptând,
Cu o rană nevindecată-n suflet, temătoare.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la En.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- citate de Sara Teasdale despre vânt
- poezii despre suflet
- citate de Sara Teasdale despre suflet
- poezii despre noapte
- citate de Sara Teasdale despre noapte
- poezii despre neodihnă
- poezii despre frică
- poezii despre Pământ
