Tăcerea

s-a mai stins o iluzie, iar

s-au mai rupt niște coarde nebune

din tristețea mea pusă pe jar

și coboară cu ele jenune

nu mai știu unde-i fundul la hău

nici pereți nu mai simt în cădere

să străpung întunericul meu

dintr-o liberă, amplă tăcere...

poezie de (18 decembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton ponderat

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook