Euclid

Demult, bătrânul Euclid a desenat pe plajă-un cerc.
Pe-atunci lumea mai credea în delficul Apollo.
El l-a umplut şi l-a înconjurat
Cu fel de fel de unghiuri, încoace şi încolo.

Cu bărbile stufoase, colilii, gaşca lui
Dădea din cap şi-argumenta cu zel
Chestii privitoare la tangente şi la arcuri,
La diametre, circumferinţe şi altele la fel.

Un băieţel le stătea tăcut alături toată ziua,
Până cădea lin seara, ca o frunzuliţă,
Pentru că bătrâneiii desenau pe nisip luna
Atât de frumos – şi cu coroniţă.

poezie de Vachel Lindsay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!