Antimaterii...

în forme dulci mereu turnat-am viaţa

pe care uneori o savuram

în forme moi, în dure, în subţiri ca aţa

în lungi, în scurte, înhămate, fără ham

din marea veşniciei furam anii

iar marea deseorii se revolta

şi împroşca cu spume uraganii

şi Afroditele din ele devora

oricum eu construiam mereu o casă

sădeam mereu un pom, creşteam un fiu

muşcat de forme palide la faţă

să mă convingă naibele că-s viu

şi iată-mă aguns şi la perete

şi de la care- o iau de la-nceputuri

cu antifloare la antiureche

cu antisufletul turnat în antiluturi

aceleaşi forme şi aceiaşi mare

mă vor sorbi şi împroşca cu spume

atîta doar-în loc de pripe viitoare

voi traversa antitrecut şi antilume....

poezie de Iurie Osoianu (14 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!